PREFATA*

Din nou am onoarea, in calitate de Reprezentant al inaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati (ICNUR) in Re-publica Moldova, sa contribui la o publicatie referitoare la problema refugiatilor. Din moment ce Moldova a pornit pe calea infiintarii institutiilor democratice guvernate de regula dreptului, a devenit mai relevanta si confruntarea cu activitatile ce tin de obligatiile sale internationale referitoare la drepturile omului. Persecutarea sau teama de ea, bazata pe o frica bine fondata din motive de rasa, religie, nationalitate, apartenenta la un anumit grup social sau opinii politice insalutabile care au zdruncinat in Moldova nenumarate vieti in trecut, din pacate continua sa ramana o problema grava a celor care astazi cer azil in Moldova.

ICNUR a fost instituit initial pentru o perioada de 3 ani in scopul de a gasi solutii pentru milioanele de refugiati deplasati de al II-lea razboi mondial. La 14 decembrie 1950 Adunarea Generala a Natiunilor Unite, ghidata de idealuri nobile si realizarea practica a faptului ca "refugiatii au o problema, ei nu sint o problema", au asigurat Oficiul inaltului Comisar cu un Mandat de asistenta si protectie a celor care fug de persecutare.

in recunoasterea rolului sau umanitar, ICNUR a primit pe parcursul anilor resurse suplimentare si si-a extins autoritatea incluzand solutionarea noilor probleme cum ar fi deplasarea interna a persoanelor. Pe de alta parte, cea de-a 50-a aniversare a dus la aparitia unor sentimente contradictorii, cum ar fi longevitatea paradoxala a Organizatiei care este o trista marturie a situatiei lucrurilor pe planeta. Cu greu gasesti o tara in lume care sa nu fi fost afectata de diverse miscari si este un lucru cert ca ICNUR, in ultimele cinci decenii, a acordat asistenta la peste 50 de milioane de oameni din 5 continente in vederea repatrierii. Unul din 250 de locuitori ai planetei noastre a primit asistenta intr-o forma sau alta si incepand cu anii 90 ICNUR este din nou chemat sa acorde asistenta celor 9 milioane de refugiati numai in Europa.

Respectivul angajament al mecanismelor internationale efective de a facilita solutionarea problemelor celor care sint fortati sa fuga printr-o organizatie cum ar fi ICNUR demonstreaza, intre altele, ca comunitatea internationala prin activitatea umanitara impartiala este gata sa dea sens unuia din drepturile de baza stipulate in Declaratia Universala a Drepturilor Omului - dreptului la azil.

Pe parcursul a 50 de ani de existenta rolul ICNUR-ului de a proteja si a acorda asistenta refugiatilor este la fel de relevant ca si in primul an al existentei sale. Acei care pot pierde totul, dar nu si demnitatea, merita protectie internationala pentru a le ajuta sa-si recastige accesul la necesitatile umane de baza. Pentru a comemora Aniversarea, ICNUR-ul doreste sa salute rezilienta celor care lupta impotriva obstacolelor pentru a-si restabili viata. Necesitatea de a ridica constiinta publicului si a spori sensibilitatea lui fata de necesitatile refugiatilor este in esenta scopul principal al eforturilor ICNUR. Daca umanitatea nu doreste sa piarda beneficiile libertatii de la asuprire, ea trebuie sa prevada dreptul la azil. De aceea ICNUR este bucuros sa sustina publicarea acestui volum care indirect detaliaza "Memoria unui Refugiat" (la fel dedicata celei de-a 50-a Aniversari), care continejstorii din viata persoanelor care au "reusit" sa devina refugiati. Aceasta carte relateaza despre soarta celor care nu au devenit refugiati numai ca sa aiba o alta soarta oribila - deportarea fortata. Procesele si chinurile -"calvarul" cum i se zice local - ale celor care nu au scapat sa fie numai considerati ca dusmani si care au fost simplu stransi in "trenurile mortii", sint descrisi atat de viu nu numai ca sa reinvie istoria, dar si pentru ca sa arate forta spiritului uman. Desi multi si-au sfarsit vietile prematur in exilul impus, unii au supravietuit in pofida tuturor greutatilor si au reusit sa se repatrieze.

Inspaimantatoarea statistica dintr-o perioada cand drepturile omului erau subordonate intereselor superioare si cand regula dreptului era ignorata arata ca circa 2.000.000 de persoane au devenit refugiati sau au fost deportati numai din aceasta regiune. Desi asemenea nedreptati in Moldova sint de domeniul trecutului, atat timp cit altii continua sa fuga de discriminare, tratamente inumane sau degradante sau alte diverse forme de persecutare, protectia internationala si acordarea de asistenta victimelor supravegheate de o organizatie, cum este ICNUR, ramane a fi relevanta.

Aceasta publicatie are drept scop sa relateze marturiile oamenilor care au fost supusi deportarilor si scoate la iveala un numar de nume bine cunoscute sau mai putin cunoscute, nume care dezvaluie destine tragice, aspre si neinduratoare. Citind istoriile autentice din aceasta carte, te cutremuri de teroarea si dura realitate cu care s-au confruntat refugiatii. in paginile ce urmeaza fara comentarii asupra cauzelor si efectelor, fara luarea unei atitudini specifice fata de ideile exprimate, vom permite cititorului sa reflecteze asupra sortii generatiilor anterioare.

Oferind acest volum cititorului, partenerul ICNUR, Centrul de Drept si echipa colaboratorilor devotati ai acestuia, in opinia mea, au facut un lucru splendid pentru care merita lauda si multumire.

Oldrich Andrysek,
Reprezentantul Inaltului Comisariat al
Natiumlor Unite pentru Refugiati (ICNUR)
in Republica Moldova

CUVANT INAINTE

Proiectul de publicare a unei carti consacrate tristului si durerosului fenomen suportat de populatia din Basarabia, Transnistria si Nordul Bucovinei - fenomenului deportarilor continua ideea de elucidare a unor destine prin care au trecut peste 2000000 de oameni nevinovati din aceste teritorii. in cartea "Memoria refugiului" (Chisinau, 2000) au fost reflectate marturiile unor mari personalitati terorizate, agresate si injosite pentru simplul motiv ca erau partea constienta a societatii din acest areal. Personalitatile in cauza au reusit, mai devreme sau mai tarziu, sa scape, prin refugiu, de teroarea comunista, pastrandu-si demnitatea si respectandu-si principiile.

0 alta categorie de bastinasi - cei care erau fruntea satelor noastre: gospodari instariti, oameni crutatori si muncitori - au suportat chinuri ingrozitoare, injosiri, dureri, moarte pe taramuri straine si indepartate.

in paginile acestei carti plang si se framanta in neputinta lor destine care ar fi meritat o cu totul alta realizare. Sunt reproduse aici destainuiri, amintiri, dureri, adevaruri asa cum au fost ele rostite: fara a fi cizelate si cenzurate. Sunt aschii din destinele unor oameni care au ramas in viata, care-si traiesc, necunoscuti si cuminti, vietile, dar care poarta in sufletele lor niste rani, ce le-au mutilat constiintele si spiritele, rani necicatrizate in timp, care sangereaza si astazi.

Este o carte a cruntului adevar despre deportarile bastinasilor in Siberia si Extremul Nord in anii 1940, 1941, 1946, 1949. Actele de arhiva confirma ca operatia de deportare din Transnistria, Basarabia si Nordul Bucovinei a fost decisa si dirijata de organele de partid si sovietice de la Moscova, dar a fost infaptuita si cu ajutorul autoritatilor puterii locale, in baza:

• Hotararii strict secrete (nr. 390-138) din 29 ianuarie 1949 a Consiliului de Ministri al U.R.S.S. care enumera categoriile de cetateni ce urmau sa fie deportati.
  

• Notei informative semnate, la 17 februarie 1949, de catre general-colonelul I. Mordovet, ministrul Securitatii de Stat al R.S.S.M., nota prin care se pun la evidenta 40854 de "chiaburi" si alte "elemente dusmanoase".
  

• Hotararii Consiliului de Ministri al U.R.S.S. nr. 1290-467. din 6 aprilie 1949 "Cu privire la deportarea din R. S. S. Moldoveneasca a familiilor de chiaburi, a fostilor mosieri, negustori si complici ai ocupantilor fascisti". Hotararea prevedea deportarea a 11.280 de familii, in total 40.850 de persoane, fiind inclusi aici si copiii, si batranii, si a fost adoptata la "propunerea" organelor de partid si sovietice din R.S.S. Moldoveneasca .
  

• Hotararii nr. 509 a Consiliului de Ministri al R.S.S. Moldovenesti din 28 iunie 1949 "Cu privire la deportarea din R.S.S. Moldoveneasca a familiilor de chiaburi, a fostilor mosieri si a marilor comercianti". Aceasta hotarare a servit drept cadru legal pentru toate faradelegile descrise intre aceste coperte.
  

• Hotararii Consiliului de Ministri al R.S.S.M. din 30 iunie 1949 "Cu privire la confiscarea averii deportatilor de pe teritoriul R.S.S. Moldovenesti".

Operatia de deportare "Iug" (Sud) a inceput in ziua de 6 iulie 1949, la ora 2 noaptea, pe tot teritoriul republicii, si urma sa se incheie in ziua urmatoare, 7 iulie, la ora 20.
Purtatorii de constiinta nationala au fost ridicati, judecati, nimiciti in vagoanele mortii si in lagarele de concentrare sovietice, iar celorlalti locuitori li s-a implantat adanc sentimentul de frica, din care cauza multi compatrioti de ai nostri au devenit docili si servili.
Deci, mai marii zilei, dupa ce au curatat terenul de cele mai active constiinte, au purces la distrugerea patrimoniului si culturii nationale, obiectiv atins prin:

a) colectivizarea gospodariilor taranesti si lichidarea dreptului la proprietate privata;

b) dezradacinarea basarabenilor de la locurile de bastina;

c) schimbarea componentei etnice a Basarabiei in favoarea elementului strain (invitarea de specialisti "valorosi" de alte nationalitati);

d) introducerea unui alfabet strain;

e) crearea unei limbi artificiale;

f) devastarea bisericilor si localurilor de cult;

g) dezradacinarea constiintei de patrie, de istorie adevarata, de limba, de origine etnica a bastinasilor;

h) formarea unei constiinte noi a generatiilor aparute dupa ocuparea Basarabiei, constiinta bazata pe neadevar, minciuna, denaturare de fapte si actiuni;

i) aservirea economica a acestui teritoriu;

j) exploatarea intensa a pamanturilor si resurselor umane in favoarea sistemului.

Despre deportari s-a scris m presa, s-au editat monografii stiintifice, articole de analiza a fenomenului. Dar oricate carti ar fi editate, niciodata intreaga durere nu va fi expusa in toata amploarea ei si atata timp cat martirii sistemului vor sa vorbeasca, trebuie sa le dam posibilitatea sa-si expuna pasul, sa se marturiseasca in pagini zguduitoare de istorie adevarata.

... A trecut mai bine de jumatate de secol de la deportarile si epurarile efectuate in mod criminal de catre regimul sovietic, dar nedreptatea aplicata celor condamnati pe nedrept planeaza si azi in constiintele lor. Supravietuitorii acelor timpuri, trecand prin infernul lagarelor comuniste, nu numai ca au reusit sa scape cu viata, dar si au ramas oameni. Ei, adevaratii martiri ai neamului nostru, nu inteleg nici acum de ce, cum de s-a putut intampla ca oamenii sa comita asemenea crime impotriva semenilor lor si lucru inca mai grav - cum s-a putut ca deseori chiar vecinii, rudele apropiate sa se transforme in partasi ai canaliilor.

Tristele, deznadajduitele randuri ce reflecta viata in toata complexitatea ei neinduratoare sunt patrunse de ideea de a nu capitula, a nu se da batuti cu una, cu doua, ideea de lupta cu propriul destin, cu vicisitudinile existentialului, acolo unde fiecare martir isi duce zilele neasteptand salvarea din mana celui din preajma. Cartea, prin continutul ei, comporta ideea fundamentala exprimata inca de marele Eminescu, idee ce nu si-a pierdut actualitatea nici astazi:"in trecut ni s-a impus o istorie, in viitor sa ne-o facem noi".

Nu comentam cauzele si efecteie, nu luam atitudine fata de ideile expuse, ci lasam, pur si simplu, sa vorbeasca Adevarul asa cum a fost el trait de catre semenii nostri. Punand pe masa cititorului volumul de fata, aducem si pe aceasta cale multumiri alese autorilor care au acceptat sa-si expuna, in materiale de amara publicistica, pasul, atitudinea si durerea tacute zeci de ani. in acest sens tinem sa le multumim indeosebi scriitorilor, savantilor si oamenilor de suflet care au acceptat colaborarea cu Centrul de Drept, precum si sponsorului nostru - dlui Oldrich Andrysek, reprezentant al inaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati in Moldova.

in speranta ca aceasta carte este o datorie, partial achitata, un omagiu de recunostinta in fata naturilor viguroase care, deportate fiind, au cautat sa imprime mediului caracterul lor. De aici gandul pe care il desprindem cu siguranta: nimic, nici un amanunt, nici un nume nu trebuie uitat, deziderat pe care il impartasim cu tragere de inima nu numai noi, colectivul Centrului de Drept, publicand acest volum, dar si inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati din Moldova, organizatie internationala care a sustinut si sprijinit acest proiect de editare, proiect pe care-1 consacram celei de-a 50-a aniversari de la fondarea ICNUR.

Dr. Alexei Barbaneagra ,
directorul Centrului de Drept, avocat

Foreword .......... 4

Prefata .......... 7

Cuvant inainte .......... 10

Cum ni s-a distrus elita neamului .......... 15

Cel mai tragic eveniment din istoria neamului nostru .......... 18

Copiii plang, vor sa manance .......... 21

Praful s-a ales .......... 24

ingropati de vii sub zapada .......... 28

!n foc ne trimiteau, in foc ne duceam .......... 35

Batai nebune in usi .......... 37

Evadarea din infern .......... 39

La straini am stat la masa .......... 42

Cozile de topor .......... 45

Mi-am trait viata-numai in chinuri si nevoi .......... 48

Oamenii ieseau din vagon ca turma .......... 50

Stana de piatra .......... 54

Foame, frig, boala, deznadejde .......... 55

Din 800 de deportati am ramas vreo 84 in lagar .......... 61

Viata mea se schimbase radical .......... 64

Tehnologia exterminarii .......... 68

Marturisirile unei orfane .......... 74

Jertfa a deportarilor .......... 76

Marturisiri printre lacrimi .......... 79

Picioarele mi-s calicite si ochii nu mai vad .......... 81

!n maini a fost toata puterea mea .......... 82

Trecutul intocmai ca firul ierbii razbate catre noi .......... 84

Pe tata nu l-am mai vazut .......... 87

Locuri straine si pustii .......... 89

Deportare .......... 91

"Era Sf. Neculai de vara si a nins si s-a topit omatul .......... 95

Lacrimi curate de copil .......... 98

Mama credea ca ne duc sa faca din noi sapun .......... 101

Cea mai neagra zi din viata mea .......... 103

Pe vremea prasitului de-al doilea .......... 104

in doua nopti la Corjeuti au ramas pustii 142 de case .......... l06

0 lume pierduta .......... 110

Un vis cu prosoape si fantani .......... 114

Da-mi, Doamne, vederile sa-mi vad copilasii si pe urma intuneca-mi-le .......... 118

lad in propria casa .......... 120

Aschii din scrisori .......... 123

Nimeni nu se intorcea in satul din care a fost ridicat .......... 128

Chinul meu si viata mea... .......... 131

Plangeau copiiicum plang mielutii la oi .......... 133

Dreptul la memorie .......... 136

Am asteptat sa le vad prabusirea .......... 139

Marturii despre prima zi sinistra a deportarilor in masa spre
cimitirele de gheata ale Siberiei .......... 142

Deportarile din anul 1941 .......... 144

Hai sa trecem Prutul, ca va fi rau .......... 146

Si-am zis verde bob naut .......... 151

Listele represatilor din satul Caslita-Prut, judetul Cahul in 1940 .......... 154

File necunoscute ale genocidului antiromanesc .......... 158

Memorie .......... 166

Pentru ce, Doainne? .......... 168